...o poveste care in alt context probabil ca vi s-a intamplat si voua cu bodygurarzii din club, biletarul de la strand, paznicul parcarii, s.a.m.d. Povestea clasica de "portaru se crede director" si "daca ii dai la un tampit ceva in grija, se va crede imparat peste acel ceva".
Concret. Magazinul Diverta, la inchirieri DVDuri cu filme. Cica returnam un "the pianist" si mi se arunca peste umar, cu voce de cfrist, ca e "codu' de bare deteriorat". Eu...ce sa zic, doar ca eu de unul singur nu l-am rupt. Pe respectivii nu ii intereseaza, si cica e si depasit termenul de predare al filmului,si ca trebuie sa platesc dublu...adica 12 ron...acu eu incep sa ma oftic, nu prea aveam chef in acel moment de bani aruncatzi pe geam, si ma mai enerva si ca te verificau ca pe detinut, iti cer buletinu'. nu stiu ce card, si tot felul de tampenii... in orice caz, incerc sa le explic la respectivii....poc! ne pare rau, filmul nu l-ati luat cu codul deteriorat, si ati depasit timpul cu 2 ore...dom'le dar e ridicol! ne pare rau, pe contract scrie 24h durata de inchiriere...eu mai carai ceva, stupefiat, si cer sa vorbesc cu seful...care bineinteles, nu este!...(numai cand si pentru cine nu trebuie) la care mi se zice ca domnul de langa (mai in stanga) este seful de tura sau asa ceva...in fine, seful era cel responsabil pentru acest regulament idiot, si combinat cu birocratia penibila si modul infect al staffului de a te trata (ca si cum tu ai fi dator la ei cu ceva, nu ca ai fi clientul lor) nici nu ma mir cum de cam bate vantul de clienti pe la inchirieri pe acolo...in fine nu e problema mea, e a sefului. revin...si ma duc la acest domn, care de cum ma vede, parca se pregateste psihic pentru o cearta ca la piata cu mine, gata-gata sa ma si ia la bataie. Eu vazand cocosu' asta infuriat langa mine, ii zic doar ca...si multumita lor, romania este tara care este...si plec. Ieri, la un an dupa eveniment, zic si eu ca ar fi cazul sa las orgoliile si sa merg sa inchiriez un dvd ca chiar aveam kef de un film. Cu toata bvuna intentie de a alplana conflictul,ajung la Diverta, alte persoane decat cele din urma cu un an erau acolo, dau buletinul, si mi se spune ca "contul meu a fost restrictionat. si stiti de ce? stati sa va ciitesc: pentru ca aduc filmele deteriorate si vorbesc urat cu stafful"......nu stiu cum, dar am reusit sa ma controlez sa nu le daram la aia rafturile cu filme, desi sunt vestit ca o persoana deosebit de calma, si tot timpul bine-dispusa... recunosc ca as bea o sampanie in ziua in care as vedea ca falimenteaza acea firma pentru ca indiferent din ce motiv, ca client, nu ai voie sa te simti umilit, si cu banii luati, si tratat ca ultimul gunoi, pentru un rahat de dvd. Morala. cruda dealtfel. Daca acei oameni erau in stare de mai mult, faceau altceva in viata, nu se angajau la o firma de inchiriat dvduri. desi realizez ca oamenii respectivi nu faceau mai mult de doi bani, recunosc ca mi-a picat destul de prost aceasta intamplare. Si va dau un sfat. mai bine piratati cu DC++ decat sa inchiriati de la desteptii aia filme.
P.S.Intre timp am luat legatura cu departamentul de relatii cu clientii al firmei diverta, care dupa ce si-au cerut scuze pentru neplacerile create, au afirmat ca ceea ce s-a intamplat este un abuz din partea angajatilor, si ca vor fi sanctionati exemplar. Nu am vrut sa ma razbun cu asta, dar vroiam sa vad pana unde poate urca lipsa de corectitudine. in cazul asta, nu foarte sus.
joi, 14 februarie 2008
sâmbătă, 2 februarie 2008
o seara de sambata...
...cica am iesit si yo prin club. la 4 luni dupa ce am venit in Bucuresti, am reusit in sfarsit sa gasesc ziua si turma potrivita (nu chiar intocmai, o sa va explic)...dar in orice caz, bine ca s-a intamplat. eu si inca 3 personaje, seara la 10 undeva prin tzantru.2 fetitze finutze si spilcuite (cu care ma inteleg pot sa zic chiar bine, desi ca gandiri suntem opusi...mie oricum imi prinde bine sa inteleg si perspectiva lor asupra vietii, acea gandire ultra-realista de a intelege viata urbana capitalista a lumii de azi...care prspectiva in fond, este una eficace si ulterior eficienta.)in fine, iar a 4-a persoana,un amic de-al meu. Ne dam jos din masina, mergem pe jos 3 min....si gasim...grota( alte epitete...buda, cocina, groapa, hai ca poate sunt prea dur)....clubul....asa ceva nu vezi nici la tmbase...prietenii stiu ce zic. o gaura rosie, supra-aglomerata, cu oameni de care altfel te feresti pe strada, un fum de telua cu plans si tuse, praf nu mai zic, eu eram perplex (amicul meu se tot chinuia sa imi explice ca a fost in pesteri mult mai primitive in Spania, el e dealtfel tot un finutz si un bine-crecut)cica ma duc la bar (greu de descris) si cer o bere (timisoareana, ce ulterior s-a dovedit o poshirca, era super-diluata, amara, pe care o beai cu greu) unui barman plecat prin alte sfere, nu am de unde sa stiu din ce cauza (care pot fi multe)...in fine, ne asezam cu berile in mana undeva (unde gasim loc, scria rezervat, dar in haosul ala...) intre timp fetele se distrau de numa' dansand pe ceva ce as numi echivalentul manelelor in alte genuri muzicale...adica piese ieftine, ce au facut istorie, ragaite de niste boxe care te faceau sa stii exact cum iti sunt distribuite organele interne mai ales stomacul...pe scurt bassu' te arunca la podea daca nu te tineai bine. o ciorba intre pop, hip-hop, si slagare de mtv mai dansante...desi daca eram surd as fi zis cu siguranta dupa public si atmosfera ca e club hard-core(...explicatia alegerii destinatziei de catre fete era ca "aici nu sunt fitzosi ca in alte partzi"...aveau dreptate,nimic de zis...) iar Djul era, saracu' de el, un nemancat cu ochelari de sudura, de ti se facea mila de el doar cand il priveai...si partea cea mai trista e ca punea muzica de pe computer.......intre timp ma intelnesc cu o colega de grupa de la faculta, cmf, examene, note, bla-blauri. Dupa fo 3'j da minute ridicam ancora (in principal datorita insistentelor mele...de "fitzos...cu probleme psihice" (cam asta citeam in ochii fetei care ne adusese aici...care ulterior uitase de mine toata seara (probabil era suparata pe mine ink dinainte, cand facusem o gluma cu 200 de intelesuri ,si ca orice roman autentic, a fost adoptata varianta cea mai cumplita, in ciuda protestelor si justificarilor mele) nefiind eu centrul atentiei, ci altcineva(nu e cazul sa dau alte detalii)...in orice caz am si reusit sa ma enervez putin, ca ma simteam un soi de lest,o chestie care e si ea pe acolo cu grupu', lucru cat se poate de clar, insumand o gramada de nimicuri de genu vorbit, glumit, cerut parerea, vrei una-alta, si desi recunosc ca sunt un tip cu un ego destul de mare si ca nu ma caracterizeaza deloc(fiind o fire foarte sociabila) trebuie sa afirm cu incredere ca multi dintre voi s-ar fi simtit cel putin la fel in locul meu).
Dupa nici 5 min de mers cu masina si alte 20 pentru parcat (fata era incepatoare,dar se descurca bine, zic eu) ajungem la intrare intr-un alt club, unde intrarea costa dublu(dar oricine si-o putea permite) care era pur si simplu umplut pana la refuz. Insa datorita rugamintzilor fetelor, intram, si in imbulzeala aia, ajungem undeva pe langa toaleta, unde macar te puteai misca...ca sa descriu un pic clubul asta, era foarte bine aerisit si climatizat, mult mai tare luminat, cum spuneam fara praf si fum de tigara, incomparabil mai civilizat, plin cu oameni ce i-as incadra la 12 clase plus specializari,ce-i drept cica varsta minima de acces e 21 de ani, noi aflasem dupa ce am intrat, si desi, cum spuneam, clubul era impecabil de la toalete pana la bar si staff, muzica era...tonomat de gogosi e putin spus...Dj-ul...(cabina caruia nu am vazut-o, probail din cauza ca nu avea curajul sa se arate) era de departe cel mai prost pe care l-am auzit (si am auzit destui crispastzi, plicti, spartzi in figuri si nazuri, sau pur si simplu incompetenti sau anti-talent) pe langa muzica de gradinitza cuminte (pe bani multi si straini) particulara cu jucarii de super-lux (daca plecasem de la o reuniune de cls a 6-a de la primul club, ajunsesem la o serbare de gradinitza...si totusi parca aerul respirabil, oamenii si atmosfera au facut ca varianta B sa fie mai nimerita). Atatea sparturi si discuri sarite nu am mai auzit, si bineinteles la piesele care mai sunau a ceva se intampla asta cel mai des, asa, ca sa ne priasca. Mi se face somn, il rog pe amicul meu sa o sensibilizeze pe tovarasha cu masina sa plecam (vorbele mele adresate direct nu cred ca aveau vreo relevanta sau succes dupa toata ziua aceea), iesim, scoatem masina si mai greu din parcare (ne si blocase un taximentrist cu dacia lui, si ia-l de unde nu era ca sa si-o mute) si dupa 10 incercari si 3 soferi diferiti care si-au dat cu incercatul si experientza, iesim. primii lasatzi la barlog am fo eu si cu amicul meu, care bineinteles ca a fost singurul care s-a bucurat de cuvinte frumoase de despartzire. Astept cu interes clubul C, atat pot sa zic.
Dupa nici 5 min de mers cu masina si alte 20 pentru parcat (fata era incepatoare,dar se descurca bine, zic eu) ajungem la intrare intr-un alt club, unde intrarea costa dublu(dar oricine si-o putea permite) care era pur si simplu umplut pana la refuz. Insa datorita rugamintzilor fetelor, intram, si in imbulzeala aia, ajungem undeva pe langa toaleta, unde macar te puteai misca...ca sa descriu un pic clubul asta, era foarte bine aerisit si climatizat, mult mai tare luminat, cum spuneam fara praf si fum de tigara, incomparabil mai civilizat, plin cu oameni ce i-as incadra la 12 clase plus specializari,ce-i drept cica varsta minima de acces e 21 de ani, noi aflasem dupa ce am intrat, si desi, cum spuneam, clubul era impecabil de la toalete pana la bar si staff, muzica era...tonomat de gogosi e putin spus...Dj-ul...(cabina caruia nu am vazut-o, probail din cauza ca nu avea curajul sa se arate) era de departe cel mai prost pe care l-am auzit (si am auzit destui crispastzi, plicti, spartzi in figuri si nazuri, sau pur si simplu incompetenti sau anti-talent) pe langa muzica de gradinitza cuminte (pe bani multi si straini) particulara cu jucarii de super-lux (daca plecasem de la o reuniune de cls a 6-a de la primul club, ajunsesem la o serbare de gradinitza...si totusi parca aerul respirabil, oamenii si atmosfera au facut ca varianta B sa fie mai nimerita). Atatea sparturi si discuri sarite nu am mai auzit, si bineinteles la piesele care mai sunau a ceva se intampla asta cel mai des, asa, ca sa ne priasca. Mi se face somn, il rog pe amicul meu sa o sensibilizeze pe tovarasha cu masina sa plecam (vorbele mele adresate direct nu cred ca aveau vreo relevanta sau succes dupa toata ziua aceea), iesim, scoatem masina si mai greu din parcare (ne si blocase un taximentrist cu dacia lui, si ia-l de unde nu era ca sa si-o mute) si dupa 10 incercari si 3 soferi diferiti care si-au dat cu incercatul si experientza, iesim. primii lasatzi la barlog am fo eu si cu amicul meu, care bineinteles ca a fost singurul care s-a bucurat de cuvinte frumoase de despartzire. Astept cu interes clubul C, atat pot sa zic.
vineri, 1 februarie 2008
De ce Iubim Bucurestiul (cel mai mare si mai important grajd al fermei).
Va anunt cu aceasta ocazie ca din toamna sunt student in Bucuresti. O patrie in sine, capitala este un loc aparte,unde inutilul se impleteste cu neplacutul. Pentru a face fata aici ai de luat in calcul mai multe aspecte, dintre care voi enumara doar cateva...
Voi incepe cu limba romana. Unul din primele lucruri pe care trebuie sa le schimbi la tine cand ajungi aici, in primul rand ca sa nu te prosteasca taximetristii, si in al II-lea rand ca sa nu te prosteasca toata lumea (ATENTIE! IQ-ul aici este irelevant,gratie caracterului impresionant de evoluat al al metodelor de fentare, driblare, ducere de nas al celor specilizati...adica toti.) este lexicul si accentul. Cel mai usor de schimbat este lexicul. Introducerea sintagmei "ma" sau "bre" (cu accent ascutit pe e, ca in franceza) la finalul fiecarei intrebari retorice sau "la caterinca" (in termeni regionali) cu siguranta iti va da un plus de credibilitate. Alte exemple ar mai fi utilizarea voita si grosolana a dezacordurilor, inlocuirea vocalei "e" cu "a" cu caciulitza ( a II-a litra din alfabet, cine stie cunoaste)din cuvintele scurte ca "pe" ,"de" etc.Un lucru esential este scoaterea din vocabular a cuvintelor "Buna ziua" "multumesc" si "la revedere". Acest lucru se observa cel mai usor in magazinele alimentare, unde se pare ca s-a emis o lege prin care la aceste cuvinte vanzatoarele nu au voie sa raspunda. Promit ca ma voi interesa la asociatia patronatelor si la protectia muncii in vedera acestui fapt, voi reveni cu precizari daca va fi cazul.Vorbind acum despre accent, din pacate, acesta se schimba mai greu, asa ca iti vei lua destule tzepe, ashea, sa te inveti minte...:)
Un alt lucru care mie, ca artist in devenire, mi-a atras atentia este varietatea, coloristica si diversitatea impresionanta de....mirosuri. Un loc propice pentru dezvoltarea si intelegerea acestui fenomen este de regula gura de acces de la metrou. Aici vei intalnii combinatii de neuitat intre sprayurile de 5lei flaconul si aroma inconfundabila de muraturi, sobolani putreziti, parfumul de grota, parfumul propriu al calatorilor, dar mai ales al tinerilor bruneti desculti care iti canta fals ceva (depinde de sezon,acum de exemplu canta colinde) in speranta ca le vei da ceva bani, vezi doamne, de paine, ca le e foame.
In caz ca nu stiati, unul din privilegiile pe care ti le acorda capitala este acela de a-ti crea, ca sofer, propriul Cod Rutier. Cateva principii generale pe care nu le poti omite ar fi dotarea masinii cu un claxon cat mai performant ( a se citi enervant), ambalarea motorului pentru a fugari pietonii pe trecere, daltonismul aplicat doar in cazul semafoarelor, si nu in ultimul rand, un studiu aprofundat in ceea ce priveste injuraturile. Sincer, nu pot sa nu imi exprim admiratia fata de creeativitatea, genialitatea sau talentul in stare nativa cu care sunt inzestrati unii soferi in a creea astfel de capodopere urbane...(ex: "creasta" stimatei doamne care iti este mama...)
Relatiile inter-umane sunt si ele ceva aparte. Fiind un subiect foarte delicat, voi face referire strict la contactele verbale dintre doua persoane necunoscute, sau care nu prea au nimic in comun una cu cealalta. Aici se aplica cu mare succes principiul "omori si apoi pui intrebarile" , cel mai bun exemplu sunt amenintarile primite din partea vecinilor cu privire la nivelul decibelilor in orele de liniste (aici poate ca ar trebui sa ma simt un pic vinovat). (ex: Ma P*&^, daca mai aud musca dupa 10 vin si iti tai curentu' si te duci dup-aia la Renel sa ti-l puna la loc! sau: Tu stai la ap.9? aflu io care e masina ta sa ti-o zgarii!) O alta forma de relatii interumane este limbajul trupului. Plecand de la gesturile voluntare (degetul mijlociu si scuipatul) care prezinta un caracter national, desi aici sunt mult accentuate, voi vorbi un pic despre cele involuntare, sau neprogramate. Am sa dau un exemplu sugestiv...daca vrei sa fi impins, mangaiat, frecat, bruscat, gadilat unde vrei tu, scarpinat, chiar si lovit pentru cei mai "hard"...folositi zilnic troleibuzul 66 intre orele 8-16 sau metroul dupa programul 7-9 si 14-18.
Pietonii se bucura de un tratamant aparte. spre exemplu, pe strada mea, acestia au privilegiul de a circula doar pe sosea( pentru ca trotuarul este complet acoperit de masini parcate)unde se pot gandi foarte usor la Shakespare, punandu-si tot timpul intrebarea....a ma calca sau a nu ma calca masina...? In alte locuri, spre exemplu in centrul Bucurestiului, vei intalni strazi pe care se cultiva o specie de stalagmite produse de niste animale numite caini. Aceste stalagmite variaza ca forma,culoare si miros, si sunt un excelent liant intre asfalt si pantoful tau, ba chiar alunecand, ajungi mai repede la destinatie. De precizat faptul ca acestea se gasesc exact in locurile cele mai putin observabile sau exact unde urmeaza sa pui tu piciorul. la fel se intampla si cu mostrele de mucus si saliva umana, sau cu baltile. Ultimele mai au si o deosebita calitate. Fiind de regula mari, ele se intind pe toata latimea trecerii de pietoni,sau intre masinile parcate pe trotuar, menite sa te faca sa te intrebi pe unde poti sari mai usor, sau pe unde te vei uda mai putin. Un alt eveniment important este asfaltarea. Aceasta prin traditie se face doar in ore de maxima circulatie si daca se poate, pe ploaie. Aceste doua optiuni sunt foarte bine gandite. In orele de varf, fiind multi martori, angajatii de la drumuri si poduri chiar lasa impresia cetateanului ca isi fac treaba, iar ploaia, in speta apa, face ca asfaltul proaspat sa nu se lipeasca cum trebuie, astfel dezlipindu-se foarte repede, sa fie nevoie de cat mai multe reparatii si cat mai dese, repet tot la ore de varf. O alta satisfactie a celor de la drumuri si poduri este sa se auda injurati si claxonati, adica bagati in seama. aici nu mai intra in discutie satisfactia extraordinara de a raspunde la injuraturile mediocre ale amatorilor cu replicile de mare maestru in domeniu ale lor, apoi laudandu-se cu isprava lor.
Pentru moment, din lipsa de timp (prost gestionat datorita haosului general) ma voi opri aici, dar promit ca am sa revin cu descoperiri si constatari, in spiritul Patriei noastre, patrie a carei cetatian mandru....care este.
Va multumesc
Voi incepe cu limba romana. Unul din primele lucruri pe care trebuie sa le schimbi la tine cand ajungi aici, in primul rand ca sa nu te prosteasca taximetristii, si in al II-lea rand ca sa nu te prosteasca toata lumea (ATENTIE! IQ-ul aici este irelevant,gratie caracterului impresionant de evoluat al al metodelor de fentare, driblare, ducere de nas al celor specilizati...adica toti.) este lexicul si accentul. Cel mai usor de schimbat este lexicul. Introducerea sintagmei "ma" sau "bre" (cu accent ascutit pe e, ca in franceza) la finalul fiecarei intrebari retorice sau "la caterinca" (in termeni regionali) cu siguranta iti va da un plus de credibilitate. Alte exemple ar mai fi utilizarea voita si grosolana a dezacordurilor, inlocuirea vocalei "e" cu "a" cu caciulitza ( a II-a litra din alfabet, cine stie cunoaste)din cuvintele scurte ca "pe" ,"de" etc.Un lucru esential este scoaterea din vocabular a cuvintelor "Buna ziua" "multumesc" si "la revedere". Acest lucru se observa cel mai usor in magazinele alimentare, unde se pare ca s-a emis o lege prin care la aceste cuvinte vanzatoarele nu au voie sa raspunda. Promit ca ma voi interesa la asociatia patronatelor si la protectia muncii in vedera acestui fapt, voi reveni cu precizari daca va fi cazul.Vorbind acum despre accent, din pacate, acesta se schimba mai greu, asa ca iti vei lua destule tzepe, ashea, sa te inveti minte...:)
Un alt lucru care mie, ca artist in devenire, mi-a atras atentia este varietatea, coloristica si diversitatea impresionanta de....mirosuri. Un loc propice pentru dezvoltarea si intelegerea acestui fenomen este de regula gura de acces de la metrou. Aici vei intalnii combinatii de neuitat intre sprayurile de 5lei flaconul si aroma inconfundabila de muraturi, sobolani putreziti, parfumul de grota, parfumul propriu al calatorilor, dar mai ales al tinerilor bruneti desculti care iti canta fals ceva (depinde de sezon,acum de exemplu canta colinde) in speranta ca le vei da ceva bani, vezi doamne, de paine, ca le e foame.
In caz ca nu stiati, unul din privilegiile pe care ti le acorda capitala este acela de a-ti crea, ca sofer, propriul Cod Rutier. Cateva principii generale pe care nu le poti omite ar fi dotarea masinii cu un claxon cat mai performant ( a se citi enervant), ambalarea motorului pentru a fugari pietonii pe trecere, daltonismul aplicat doar in cazul semafoarelor, si nu in ultimul rand, un studiu aprofundat in ceea ce priveste injuraturile. Sincer, nu pot sa nu imi exprim admiratia fata de creeativitatea, genialitatea sau talentul in stare nativa cu care sunt inzestrati unii soferi in a creea astfel de capodopere urbane...(ex: "creasta" stimatei doamne care iti este mama...)
Relatiile inter-umane sunt si ele ceva aparte. Fiind un subiect foarte delicat, voi face referire strict la contactele verbale dintre doua persoane necunoscute, sau care nu prea au nimic in comun una cu cealalta. Aici se aplica cu mare succes principiul "omori si apoi pui intrebarile" , cel mai bun exemplu sunt amenintarile primite din partea vecinilor cu privire la nivelul decibelilor in orele de liniste (aici poate ca ar trebui sa ma simt un pic vinovat). (ex: Ma P*&^, daca mai aud musca dupa 10 vin si iti tai curentu' si te duci dup-aia la Renel sa ti-l puna la loc! sau: Tu stai la ap.9? aflu io care e masina ta sa ti-o zgarii!) O alta forma de relatii interumane este limbajul trupului. Plecand de la gesturile voluntare (degetul mijlociu si scuipatul) care prezinta un caracter national, desi aici sunt mult accentuate, voi vorbi un pic despre cele involuntare, sau neprogramate. Am sa dau un exemplu sugestiv...daca vrei sa fi impins, mangaiat, frecat, bruscat, gadilat unde vrei tu, scarpinat, chiar si lovit pentru cei mai "hard"...folositi zilnic troleibuzul 66 intre orele 8-16 sau metroul dupa programul 7-9 si 14-18.
Pietonii se bucura de un tratamant aparte. spre exemplu, pe strada mea, acestia au privilegiul de a circula doar pe sosea( pentru ca trotuarul este complet acoperit de masini parcate)unde se pot gandi foarte usor la Shakespare, punandu-si tot timpul intrebarea....a ma calca sau a nu ma calca masina...? In alte locuri, spre exemplu in centrul Bucurestiului, vei intalni strazi pe care se cultiva o specie de stalagmite produse de niste animale numite caini. Aceste stalagmite variaza ca forma,culoare si miros, si sunt un excelent liant intre asfalt si pantoful tau, ba chiar alunecand, ajungi mai repede la destinatie. De precizat faptul ca acestea se gasesc exact in locurile cele mai putin observabile sau exact unde urmeaza sa pui tu piciorul. la fel se intampla si cu mostrele de mucus si saliva umana, sau cu baltile. Ultimele mai au si o deosebita calitate. Fiind de regula mari, ele se intind pe toata latimea trecerii de pietoni,sau intre masinile parcate pe trotuar, menite sa te faca sa te intrebi pe unde poti sari mai usor, sau pe unde te vei uda mai putin. Un alt eveniment important este asfaltarea. Aceasta prin traditie se face doar in ore de maxima circulatie si daca se poate, pe ploaie. Aceste doua optiuni sunt foarte bine gandite. In orele de varf, fiind multi martori, angajatii de la drumuri si poduri chiar lasa impresia cetateanului ca isi fac treaba, iar ploaia, in speta apa, face ca asfaltul proaspat sa nu se lipeasca cum trebuie, astfel dezlipindu-se foarte repede, sa fie nevoie de cat mai multe reparatii si cat mai dese, repet tot la ore de varf. O alta satisfactie a celor de la drumuri si poduri este sa se auda injurati si claxonati, adica bagati in seama. aici nu mai intra in discutie satisfactia extraordinara de a raspunde la injuraturile mediocre ale amatorilor cu replicile de mare maestru in domeniu ale lor, apoi laudandu-se cu isprava lor.
Pentru moment, din lipsa de timp (prost gestionat datorita haosului general) ma voi opri aici, dar promit ca am sa revin cu descoperiri si constatari, in spiritul Patriei noastre, patrie a carei cetatian mandru....care este.
Va multumesc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
